CAPITOLUL 08 – Cooperare transfrontaliera
Cooperarea teritorială, transfrontalieră sau de alt fel, nu poate fi un scop în sine. Cooperarea este un mijloc pe care fiinţa umană, prin excelenţă socială, îl foloseşte pentru a-şi atinge scopuri care ţin de creşterea calităţii vieţii. Din aceasta perspectivă cooperarea trebuie analizată prin prisma rezultatelor concrete obţinute în urma ei, pentru că în lipsa acestor rezultate, costurile inerente implicate de orice tip de cooperare vor duce la slabirea acesteia pana la un nivel minim sau chiar la disparitie.
Posibilitatea de a dezvolta parteneriate transfrontaliere este bineinteles data de pozitia geografica a judetului Satu Mare, la frontiera romano-maghiara si romano-ucrainiana, dar este influentata si de alte realitati obiective cum ar fi: lungimea acestor frontiere, existenta punctelor de trecere a frontierei, existenta minoritatilor etnice, existenta unor preocupari comune, si nu in ultimul rand noua situaţie politică si economică de dupa 1990 care a schimbat radical modul practic in care cooperarea se dezvolta si a scos la iveală noi valente ale acesteia. Situarea pe coridoare de transport Est-Vest si Nord-Sud.
Atat frontiera româno-ungară cat si cea romano-ucrainieana, pe portiunea corespunzatoare judetului Satu Mare, a fost trasată la sfârşitul anului 1918, după terminarea Primului Război Mondial, de o comisie internaţională prezidată de geograful francez Emmanuel de Martonne. Pornind de la vestul localitatii Scarisoara noua, ea urmează un traseu sud-vest/nord-est, prin Câmpia Panonică până la un punct situat pe râul Tur, la 16 km nord de municipiul Satu Mare, unde se intersectează cu frontiera dintre Ucraina şi Ungaria, mai continua pe directia sud-vest/nord-est pana la nordul localitatii Bocicau, dupa care ia o directie nord-vest/sud-est spre Carpatii Orientali, pana la nordul comunei Huta-Certeze, având o lungime totală de 190.066 km.
Cititi restul capitolului descarcand urmatorul fisier PDF.
