Istoric

Repere istorice

Asezat intr-un spatiu al interferentelor culturale si lingvistice europene, judetul Satu Mare poarta o pecete distincta: vatra a dacilor liberi, cetate de hotar voievodala, zona etnografica multietnica, leagan al unor personalitati culturale- de la episcopul Grigore Maior, poetul Ady Endre, luptatorul memorandist Vasile Lucaciu, pictorul Aurel Popp si altii, loc intesat de cimitire ale unor batalii pentru apararea ultimei brazde de pamant romanesc.
Cea mai nordica asezare de pe Somes, municipiul Satu Mare a luat nastere in urma cu mai bine de un mileniu, in jurul uneia dintre cetatile de aparare ale voievodului Menumorut (Castrum Zotmar).

Cetatea si orasul Satu Mare, situate in incrucisarea unor vechi drumuri de comert, au avut de-a lungul Evului Mediu un important rol economic, cultural si militar. In secolul XVII, dupa repetate distrugeri si refaceri, cetatea Satmarului dispare, dar din acest secol incepe urbanizarea tot mai accentuata a orasului. Se regularizeaza albia Somesului, se asaneaza mlastini, se fac indiguiri, se dezvolta economia.

Descoperirile arheologice din Ţara Oaşului, Ardud, Medieş, Homorod etc. au scos la lumina o mulţime de dovezi privind asezările din epoca pietrei şi a bronzului; exista, de asemenea, dovezi privind continuitatea locuirii acestor tinuturi de catre comunitatile geto-dacice dupa cucerirea romana. Mai târziu, aceste teritorii constituiau o parte a voievodatului condus de Menumorut, una dintre cetatile de aparare din secolul al X-lea fiind la Satu Mare (Castrum Zotmar), dupa cum mentioneaza cronica lui Anonimus. În jurul vetrei orasului – Villa Zotmar – locuita de bastinasi, s-au asezat colonisti teutoni adusi la 1006 de regina Ghizela, iar mai apoi, colonisti germani stabiliti dincolo de Somes, în orasul Mintiu.

Dupa 1543, când cetatea intra în posesia familiei Bathory,se fac schimbari ale albiei Somesului, pentru a apara cetatea în partea sa sudica, astfel încât fortificatia ramâne asezata într-o insula legata de principalele drumuri prin trei poduri peste Somes. La 1562 cetatea este asediata de armatele otomane conduse de pasa Ibrahim din Buda si de pasa Maleoci din Timisoara. Apoi cetatea este asediata de habsburgi, iar armatele transilvanene, parasind-o, o incendiaza. Din însarcinarea generalului austriac Lazar Schwendi începe reconstruirea cetatii conform planurilor arhitectului italian Ottavio Baldigara dupa sistemul fortificatiilor italiene în forma de pentagon cu cinci bastioane. Desi în evul mediu Mintiu si Satu Mare erau doua orase distincte, despartite de Somes, între 1712 – 1715 cele doua orase se unesc treptat din punct de vedere administrativ. Actul ce consfintea unirea a fost diploma emisa de Carol al VI-lea la 2 ianuarie 1721, orasului Satu Mare conferindu-i-se totodata si statutul de oras liber regal.

Datorita privilegiilor economice si comerciale primite începând cu secolul al XIII-lea, Satu Mare devine un însemnat centru al breslelor mestesugaresti. Secolul al XVIII-lea marcheaza debutul unui intens proces de urbanizare a orasului, din aceasta perioada datând câteva edificii reprezentative: primaria veche, hanul, o cazarma, biserica greco-catolica, biserica reformata etc. În anul 1823 se înfiinteaza Comisia de sistematizare a orasului, care controleaza si dirijeaza întreaga activitate edilitara. În 1844 se intensifica lucrarile de pavare a orasului începute în 1805. Apar si primele intreprinderi industriale: Moara cu aburi, Fabrica de caramida, Fabrica Neuschloss de prelucrare a lemnului, Fabrica de cherestea, Fabrica Princz, Fabrica Unio. Fiind la intersectia drumurilor comerciale, Satu Mare devine un important nod feroviar. În 1871 se construieste linia ferata Satu Mare – Carei, în 1872 linia Satu Mare – Sighetu Marmatiei, în 1894 linia Satu Mare – Baia Mare, iar dupa 1900 liniile ferate care legau orasul Satu Mare de diverse localitati ale judetului: Ardud (1900), Bixad (1906).

La finele primului razboi mondial, ca urmare a conditiilor create de înfaptuirea Unirii de la 1 decembrie 1918, orasul Satu Mare, ca de altfel toate orasele transilvanene, cunoaste o dezvoltare evidenta în toate domeniile vietii economice si social – culturale. Marile intreprinderi din oras, Fabrica de vagoane Unio, Fabrica Princz, Intreprinderea textila Ardeleana, Rafinaria de petrol Freund, Fabrica de caramizi, Fabrica de mobila prospera în aceasta perioada, iar municipalitatea realizeaza importante investitii în cai de comunicatie, scoli, spitale, constructii publice, uzine comunale. Sistemul bancar si comertul se dezvolta în paralel, astfel ca în 1929 se înfiinteaza Camera de Comert si Industrie si Bursa de marfuri, care au ca membri 25 de societati comerciale anonime si 75 de firme industriale si de productie, iar în 1930 existau deja 33 de banci.

Ascensiunea fascismului în Europa si izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial au produs dramatice modificari ale climatului social – politic si economic al orasului. Vara anului 1940 avea sa devina una din cele mai tragice pagini din istoria poporului român: nord – vestul Transilvaniei este rapit prin odiosul Diktat de la Viena, Stalin anexeaza în urma Pactului Ribbentrop-Molotov nordul Bucovinei, Basarabia si tinutul Herta, iar Bulgaria obtine Cadrilaterul. Din toate aceste teritorii, în urma razboiului a fost recuperata doar Transilvania, eliberata de Armata Româna în toamna anului 1944. Dupa Conferinta de la Yalta din 1945, în România – ca si în alte tari ale Europei Centrale abandonate sferei de influenta sovietice de catre Puterile Aliate – a fost instaurat comunismul. Dictatura a durat aproape o jumatate de secol, lasând urme adânci în constiinta si destinele oamenilor, iar tara a cunoscut o dezvoltare autarhica, cu rezultate ce nu justifica nici pe departe costurile.

Prabusirea dictaturii a survenit de-abia în decembrie 1989, în urma unei revolutii anticomuniste care a adus în strada o mare parte a populatiei marilor orase si care a facut peste 1200 de victime. Victoria greu obtinuta însa a permis reinstaurarea sistemului politic pluralist consacrat prin Constitutia din 1991, reconstructia institutiilor democratice si implementarea principiilor economiei de piata.